Mathilde is a female Julien except

Mathilde is a female Julien except that her rebellion is sterile, motivated only by a thirst for the novel, the bizarre, the unusual. In a sense, she is as much the victim of the reigning social order as is Julien since it stifles her imagination and potential of energy. Her aggressiveness and domineering nature cause her, in effect, to play a masculine role, which explains in part the impression she gives as Julien's rival.




Her romantic temperament has been aggravated by the absence of any outlet in which to express itself. After conceiving the thought that only the death sentence could distinguish a man, she resorts to the attempt to live out this thought in real life. Her aristocratic pride is as great as Julien's fear of ridicule, and this clash proves to be an almost insurmountable obstacle to the realization of their love. Her pride and vanity thwart the expression of her romantic nature, which is somewhat the reverse of Julien's dilemma: His sensitivity constantly erupts to thwart his preconceived conduct.

Paradoxically, the character flaws that prevent them from achieving happiness are the necessary flaws of the superior being. Mathilde should not have intellectualized her passion implies Stendhal disapprovingly, yet because of this defect, Mathilde may count herself among the "happy few." Her passion controlled by reason represents another variation of Stendhal's own impossible ideal: to love and not lose control. Like Julien, she lives in accordance with her own demanding morality. All in all, since Mathilde has fully realized her romantic dream at the end of the novel, one can visualize her as unhappy only after her last raptures have ceased, and, finding herself back in the banality of reality, she searches for a new adventure.

Результаты (румынский) 2:

Mathilde este o femeie Julien că, cu excepția răzvrătirea ei este steril, motivat doar de o sete pentru romanul, bizar, neobișnuite. Într-un sens, ea este la fel de mult victima a ordinii sociale domnitoare ca este Julien deoarece înăbușă imaginație și potențialul de energie ei. Agresivitate ei și natura dominatoare a ei, deoarece, de fapt, pentru a juca un rol masculin qui Explică pondere în imprimarea dă ea a făcut rival lui Julien. Temperamentul ei romantic a-agravată de lipsa de la Qui Orice ieșire să se exprime. Conceperea După gândul că numai condamnarea la moarte distinge Ar putea un om, ea recurge la încercarea de a trăi în acest gând în viața reală. Mândria ei aristocratic este la fel de mare ca și teama lui Julien de ridicol, și acest conflict se dovedește a fi un obstacol de netrecut pentru Aproape realizarea iubirii lor. Mândria și vanitatea ei contracara termenul de ei romantice natură qui est oarecum reversul dilema lui Julien. Sensibilitatea erupe constant pentru a contracara Conduite Lui preconcepută paradoxal, defectele de caracter care împiedică prevenirea le de a atinge fericirea sunt cele defecte necesare ale superiorul fiind alb . Mathilde nu-au shoulds intellectualized pasiunea ei Implică Stendhal dezaprobator, dar cauza acestui defect, Mathilde mai se numără printre "Happy puțini." Pasiunea ei controlată de rațiune Reprezintă Comentarii altă variantă proprie nu este ideal Stendhal lui: de a iubi și de a nu pierde controlul. Ca și Julien, ea trăiește cu ei conform moralitate exigente. Toate în toate, de la Mathilde a realizat pe deplin visul romantic la sfârșitul romanului, se poate vizualiza ei ca nefericit doar după-ei ultimele extaz-au încetat, și, găsind se înapoi în banalitatea realității, ea cauta o noua aventura .

Результаты (румынский) 3:

ea este o femeie - cu excepţia faptului că revolta ei e steril, motivat doar de setea de roman, ciudat, ciudat.într - un fel, ea este o victimă de la ordinea socială care înăbuşă imaginaţia ei. Şi potenţialul de energie.natura şi despotică agresivitate, de fapt, să joace un rol masculin.ceea ce explică în parte impresia că îi julien e rival.




i romantic temperament agravată de lipsa oricăror reduceri în care să se exprime.după ce să conceapă că numai pedeapsa cu moartea poate distinge un bărbat, se recurge la încercarea de a trăi asta în viaţa reală.aristocratul mândria este la fel de mare ca al lui julien teama de a fi ridiculizat.iar bătălia se dovedeşte a fi un obstacol în calea realizării de dragostea lor.mândria ei şi vanitate să contracareze expresia de natură romantică, care este oarecum inversul julien dilemă: vrea să - i zădărnicim preconcepute erupe la paradoxal.

.cu defecte de caracter pe care le împiedică realizarea fericirii sunt necesare de defecte de fiinţă superioară.nu ar trebui intellectualized pasiunea ei dezaprobator (sindromul stendhal, încă din cauza acest defect, mathilde ar putea conta singură printre "fericiţi". pasiunea ei era controlată de motiv. altă variaţie de stendhal "e imposibil ideal.să iubeşti şi să nu pierd controlul.ca julien, locuieşte în conformitate cu propriile - i cere moralitate.toate în toate, de la vis romantic a fost pe deplin realizat la finalul romanului, pot să vizualizez tribunalele au numai în ultima extaz au încetat, şi să dea în banalitatea de realitate, ea caută o nouă aventură.